Factura proforma nu este document justificativ primar, nu este document contabil și nici document fiscal.
Factura proforma ca atare nu este reglementată de nici o normă legală(juridică).
Factura proforma se folosește în viața economică ca document informativ, ea conținând aceleași informații ca factura, însă fără obligativitatea completării corecte și complete din partea furnizorului.
Factura proforma se emite în cazul în care cumpărătorul vizat nu a luat decizia de cumpărare, însă există o probabilitate mărită ca acesta – în urma negocierilor purtate – să devină un client real.
Prin plata contravalorii facturii proforme de către cumpărător, se poate considera că acel cumpărător a plătit în avans contravaloarea unei facturi ce va fi emisă pe baza facturii proforme, identic privind conținutul bunurilor și serviciilor vândute.
Factura proforma nu se înregistrează în evidențele contabile și nici în declarațiile fiscale/informative ale nici unei societăți(emitentă/primitoare).