Factura

Factura este document fiscal și document justificativ contabil.

Formular cu regim intern de tipărire şi numerotare.

1. Serveşte ca:

document pe baza căruia se întocmeşte instrumentul de decontare a bunurilor livrate şi a serviciilor prestate;
document de însoţire a mărfii pe timpul transportului, după caz;
document de încărcare în gestiunea cumpărătorului;
document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi a cumpărătorului;
alte situaţii prevăzute expres de lege.
2. Se întocmeşte în două sau mai multe exemplare pentrulivrări de bunuri şi/sau prestări de servicii.

În situaţia în care factura nu se întocmeşte în momentullivrării, bunurile livrate sunt însoţite pe timpul transportului de avizul deînsoţire a mărfii. În vederea corelării documentelor de livrare, numărul şidata avizului de însoţire a mărfii se înscriu în formularul de factură.

3. Circulă, după caz:

la furnizor:
la compartimentul desfacere, în vederea înregistrării în evidenţele operative şi pentru eventualele reclamaţii ale clienţilor;
la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitate;
la cumpărător:
la compartimentul financiar-contabil, pentru acceptarea plăţii, precum şi pentru înregistrarea în contabilitate.
4. Se arhivează, după caz:

la furnizor:
la compartimentul desfacere;
la compartimentul financiar-contabil;
la cumpărător:
la compartimentul financiar-contabil.
Conform Codului Fiscal, art. 155, referitor lafacturare și elementele obligatorii ale facturii:

(1)Persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau oprestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere ataxei, conform art. 141 alin. (1) si (2), trebuie să emită o factură cătrefiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celeiîn care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în carefactura a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită ofactură către fiecare beneficiar pentru suma avansurilor încasate în legăturăcu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepțiacazului în care factura a fost deja emisă.

(2) Persoana înregistrată conform art. 153 trebuie săautofactureze, în termenul prevăzut la alin. (1), fiecare livrare de bunuri sauprestare de servicii către sine.

(3) Persoana impozabilă va emite o factură, în termenul stabilitla alin. (1), pentru fiecare vânzare la distanță pe care a efectuat-o, încondițiile art. 132 alin. (2).

(4) Persoana impozabilă va emite o autofactură, în termenulstabilit la alin. (1), pentru fiecare transfer pe care l-a efectuat în alt statmembru,în condiţiile art. 128 alin. (10) şi pentru fiecare achiziţie intracomunitarăefectuată în România în condiţiile stabilite la art. 1301 alin.(2) lit. a).

(5) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații:

a) numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică factura în mod unic;
b) data emiterii facturii;
c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată diferă de data emiterii facturii;
d) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală, ale persoanei impozabile care emite factura;
e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal,precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 153, ale reprezentantului fiscal;
f)denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală ale beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă;
g) denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 153 ale reprezentantului fiscal;
h) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi particularităţile prevăzute la art. 1251 alin. (3) în definirea bunurilor, în cazul livrăriiintracomunitare de mijloace de transport noi;
i) baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor sau, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ;
j) indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;
k) în cazul în care nu se datorează taxa, trimiterea la dispoziţiile aplicabile din prezentul titlu sau din Directiva 112 sau orice altă menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri sau prestarea de servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare inversă;
l) în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, trimiterea la art. 1521, la art. 306 din Directiva 112 sau orice altă referinţă care să indice faptul că a fost aplicat regimul special;
m) dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, trimiterea la art. 1522, la art. 313, 326 ori 333 din Directiva 112 sau orice altă referinţă care să indice faptul că a
fostaplicat unul dintre regimurile respective;

n) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeaşi operaţiune.
(6) Semnarea și ștampilarea facturilor nu sunt obligatorii.

(7) Prin derogare de la alin. (1) și fără să contravinăprevederilor alin. (3), persoana impozabilă este scutită de obligația emiteriifacturii, pentru următoarele operațiuni, cu excepția cazului în carebeneficiarul solicită factura:

a) transportul persoanelor cu taximetre, precum și transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau a abonamentelor;
b) livrările de bunuri prin magazinele de comerț cu amănuntul și prestările de servicii către populație, consemnate în documente, fără nominalizarea cumpărătorului.
(8) Prin norme se stabilesc condițiile în care:

a) se poate întocmi o factură centralizatoare pentru mai multe livrări separate de bunuri sau prestări separate de servicii;
b) se pot emite facturi de către cumpărător sau client în numele și în contul furnizorului/ prestatorului;
c) se pot transmite facturi prin mijloace electronice;
d) se pot emite facturi de către un terț în numele și în contul furnizorului/prestatorului;
e) se pot păstra facturile într-un anumit loc.
(9) Prin excepție de la dispozițiile alin. (5), se pot întocmifacturi simplificate în cazurile stabilite prin norme. Indiferent de situație,trebuie ca facturile emise în sistem simplificat să conțină cel puținurmătoarele informații:

a) data emiterii;
b) identificarea persoanei impozabile emitente;
c) identificarea tipurilor de bunuri și servicii furnizate;
d) suma taxei de achitat sau informațiile necesare pentru calcularea acesteia.
(10) Orice document sau mesaj care modifică și care se referă înmod specific și fără ambiguități la factura inițială va fi tratat ca o factură.

(11) România va accepta documentele sau mesajele pe suporthârtie ori în formă electronică drept facturi, dacă acestea îndeplinesccondițiile prevăzute de prezentul articol.

(12) În situația în care pachete care conțin mai multe facturisunt transmise sau puse la dispoziție aceluiași destinatar prin mijloace electronice,informațiile care sunt comune facturilor individuale pot fi menționate osingură dată, cu condiția ca acestea să fie accesibile pentru fiecare factură.

Conform Codului Fiscal, art. 159, referitor la corectareadocumentelor

(1) Corectarea informațiilor înscrise în facturi sau în altedocumente care țin loc de factură se efectuează astfel:

a) în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează și se emite un nou document;
b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informațiile din documentul inițial, numărul și data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informațiile și valorile corecte, fie se emite un nou document continând informațiile și valorile corecte și concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul și data documentului corectat.
(2) În situațiile prevăzute la art. 138 furnizorii de bunuriși/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi sau alte documente, cuvalorile inscrise cu semnul minus, când baza de impozitare se reduce sau, dupăcaz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fitransmise și beneficiarului, cu excepția situației prevăzute la art. 138 lit.d).

(3) Persoanele impozabile care au fost supuse unui controlfiscal şi au fost constatate şi stabilite erori în ceea ce priveşte stabilireacorectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza actuluiadministrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite facturi decorecţie conform alin. (1) lit. b) către beneficiari. Pe facturile emise se vaface menţiunea că sunt emise după control şi vor fi înscrise într-o rubricăseparată în decontul de taxă. Beneficiarii au drept de deducere a taxeiînscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art.145-1471.

Conform Legii societăților comerciale, art. 74, referitor lafuncționarea societăților comerciale:

(1) În orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect şi altedocumente întrebuinţate în comerţ, emanând de la o societate, trebuie să semenţioneze denumirea, forma juridică, sediul şi codul unic de înregistrare.Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, carevor cuprinde elementele prevăzute de legislaţia din domeniu.

(2) Pentru societatea cu răspundere limitată va trebui menţionatşi capitalul social, iar pentru societatea pe acţiuni şi în comandită peacţiuni se va menţiona şi capitalul social, din care cel efectiv vărsat,potrivit ultimei situaţii financiare anuale aprobate.